O personalitate cu o carieră la vârf, generalul Ion Perticari a fost timp de şapte ani aghiotantul regelui Carol I. Ion Perticari este şi cel care împreună cu soţia sa Elena, fiica medicului Carol Davila, a construit în comuna argeşeană Izvoru primul spital rural din România.
Născut în 1851 în comuna argeşeană Izvoru şi fiu al unor boieri, Ion Perticari a fost atras de mic de cariera militară. A absolvit primul Şcoala de Ofiţeri de la Bucureşti, a urmat Politehnica la Paris şi după aceea Şcoala de Artilerie Fointainebleau în Franţa. Ion Perticari a participat la Războiul de Independenţă, având gradul de locotenent de artilerie. „În timpul Războiului de Independenţă, Jean Perticari a reuşit să scufunde, cu bateria sa „Elisabeta”, monitorul turcesc „Podgoriţa”, acel moment fiind cel în care Regele Carol l-a cunoscut şi apreciat, alegându-l ulterior să îi fie aghiotant, funcţie pe care a îndeplinit-o până în 1885”, spune profesorul de istorie Cornel Popescu, directorul Muzeului Judeţean Argeş. Doi ani mai târziu, 1887, Ion Perticari s-a căsătorit cu Elena Davila, fiica faimosului medic Carol Davila şi domnişoară de onoare a Reginei Elisabeta.
A inventat un proiectil unic
Ion Perticari este cel care a proiectat tunul de câmp calibru 88 mm cu tragere rapidă al cărui prototip a fost realizat de uzinele „St. Chanoud” din Franţa. „Conducerea armatei române a preferat însă să importe tunul uzinelor germane Krupp şi pentru că regele Carol I era de origine germană”, mai precizează profesorul Cornel Popescu. De asemenea, generalul Ion Perticari a inventat proiectilul unic cu dublă destinaţie, exploziv şi şrapnel, pe care l-a experimentat prin trageri reale realizate la fortul Chiajna. În 1902, Ion Perticari şi-a dat demisia din funcţia de comandant al Arsenalului Armatei, trecând în rezervă şi, împreună cu soţia sa, Elena, s-a retras la Izvoru (Argeş). Motivul demisiei sale a fost legat de refuzul autorităţilor de a introduce în fabricaţie proiectilul său.
La sfârşitul secolului al XX-lea, Elena şi Ion Perticari au înfiinţat la Izvoru primul spital din mediul rural din România, unde accesul era gratuit. Mai mult, Ion Perticari a construit la Izvoru şi o şcoală de meserii, fiind ales şi primar al comunei Izvoru.
Profesor de scrimă pentru Carol al II-lea
Tot la începutul secolului 20, Jean şi Elena Petricari au fost aleşi drept educatorii lui Carol al II-lea şi ai principesei Elisabeta, deoarece Regele Carol I îl considera pe Ion Perticari cel mai devotat om din anturajul său. În comuna Izvoru, tânărul Carol a fost introdus de către generalul Perticari, în arta mânuirii armelor şi de către doamna Elena Perticari în tainele rigorii şi etichetei regale. Ion Perticari i-a fost şi profesor de scrimă lui Carol al II-lea. Generalul Perticari a mers cu tânărul prinţ şi la Postdam unde, potrivit corespondenţei păstrate la Arhivele Naţionale din Argeş, primea constant sume importante de bani dar şi maşini, câte una pentru fiecare. Multe din lecţiile de mânuire a armelor au avut loc la Izvoru, unde îşi petreceau o parte din timp primii născuţi ai Mariei şi lui Ferdinand.
Rechemat în armată personal de regele Carol I
În anul 1911, generalul Ion Perticari a fost rechemat în armată personal de către regele Carol I, pe care îl va însoţi doi ani mai târziu la tratativele duse cu împăratul Germaniei privind paternitatea României asupra oraşului Silistra.
Generalul Ion Perticari a avut o contribuţie importantă în cadrul campaniei militare la sud de Dunăre, în timpul războaielor balcanice, cu toate că a refuzat propunerea Regelui Carol I de a comanda o divizie. Într-o scrisoare adresată principesei Maria cu noutăţi despre prinţul Carol, generalul Perticari se arăta supărat că nu au participat ataşaţii militari de la Bucureşti la trecerea Dunării de către armata română pe la Corabia.
„Niciodată, spunea el, „nu am văzut un entuziasm mai mare şi niciodată nu am crezut să-i văd pe ţăranii noştri strigând entuziasmaţi. Mii şi mii de oameni au defilat corect cu steagurile în faţă şi tunicile închise înaintea regelui strigând din tot sufletul „Trăiască România! Ura, trăiască Regele!”. „A fost un adevărat entuziasm, ardoare, încredere, tandreţe faţă de rege, nebunie, dorinţă de victorie de cucerire a lumii”. „Cu aceste trupe – spunea el mai târziu în faţa regelui şi a reginei – puteam să ajungem la Constantinopol”. În 1915, generalul Ion Perticari a reprezentat interesele României în Regatul Italiei unde la rugămintea Regelui Ferdinand a efectuat o vizită pentru consolidarea relaţiilor. Regele Vittorio Emanuele l-a luat cu el pe generalul Ion Perticari şi timp de trei zile cei doi au vizitat frontul pe Isonzo, ocazie ce i-a dat posibilitatea generalului Perticari să se întâlnească şi cu zeci de prizonieri români. Generalul i-a întrebat pe prizonieri, conform documentelor din arhive, cum se face că au intrat şi ei în război, ei ca români. „Am jurat, răspund ei. – Şi dacă noi, românii, am fi ajuns să luptăm contra voastră, ce aţi fi făcut? – De, domnule, ce să facem, am jurat să ne apărăm ţara şi steagul. Am fi tras”. După aceea, generalul Ion Perticari i-a vorbit regelui italian despre loialitatea românilor: „Un popor ca acesta, recucerit de români, ar deveni invincibil şi s-ar putea oricând conta pe el. Dar vedeţi, Sire, ei nu ar fi mulţumiţi de intervenţia noastră”. Generalul Ion Perticari a fost decorat pentru meritele sale cu „Steaua României” în grad de cavaler şi „Virtutea Militară”. S-a stins din viaţă pe 27 noiembrie 1919 la Sinaia. Elena Perticari a murit în 1954 la Bucureşti.
Povestea superbului conac al familiei
În 1905 a început la Izvoru construcţia unuia dintre cele mai frumoase conace din sudul României – Conacul Perticari. Aproape de şosea, în mijlocul unui domeniu de peste 25 de hectare, o bijuterie de arhitectură germană domina zona. Cu intense legături cu lumea germanică prin intermediul familiei regale, Ion şi Elena Perticari au ales ca în mijlocul unui parc-pădure de stejari, să ridice un conac de mari dimensiuni – cu trei etaje, un salon uriaş, cabinete şi dormitoare la etaj. În partea dreaptă a conacului, de dimensiuni mai mici, însă chiar mai cochetă decât conacul însuşi, era casa de oaspeţi, unde veneau constant şi membrii Familiei Regale.
Alb, cu colţuri roşii din cărămidă şi lemnărie exterioară în X, după moda germanică, având o scară dublă laterală la intrare şi o terasă de mari dimensiuni în spate, de unde se putea admira iazul şi valea Teleormanului, conacul era o adevărată oază de civilizaţie în mijlocul câmpiei prăfuite. Uriaşul parc întins pe câteva zeci de hectare a fost realizat de către peisagistul francez E. Redont. Conacul Perticari a ajuns din păcate în paragină de mai mulţi ani. Conacul şi domeniul au fost retrocedate urmaşilor familiei Perticari acum cinci ani, după ani de zile de procese. Conacul şi domeniul sunt în proprietatea Irinei Ghika Cantacuzino (91 de ani), fiica Ioanei Perticari (decedată în 2004), care a fost fiica adoptivă a Elenei Particari. Iar administratorul domeniului şi al clădirilor este Asociația Domeniul Perticari-Davila, consultanţa fiind asigurată de către Fundaţia Pro Patrimonio. În 27 mai 2017, Asociația Domeniul Perticari-Davila a organizat inaugurarea fermei locale de legume ce funcţionează şi în prezent. Legat de conac, după cum spune Raluca Munteanu, coordonator de programe Pro Patrimonio, „înainte de a face un proiect, trebuie să ne gândim ce destinaţie vor avea clădirile respective, pentru că nu vor mai fi conace de locuit. Clădirile pot fi reconstruite, deşi sunt extrem de afectate. O reabilitare ar costa extrem de scump. Iar familia nu poate suporta deocamdată aceste costuri mari. Ferma de legume creată acum patru ani asigură un minim venit.”
