Joi, 08.03.2018

Astăzi am făcut practică pe secția de Chirurgie, la fel ca și în zilele precedente. Am participat la pregătirea tratamentului medicamentos alături de Marc, studentul spaniol care m-a însoțit permanent. Am asistat la efectuarea mai multor tehnici: recoltarea probelor de sânge, efectuarea injecțiilor și altele.

După amiază, am mers alături de colega mea din Norvegia să vizităm o sală de nașteri care a fost înființată în urmă cu 4 ani în spital. Sala este echipată cu o piscină, un pat și un fotoliu care favorizează nașterea naturală. În timpul nașterii, mămica poate asculta muzică, iar ambientul este unul foarte plăcut și liniștitor, cu o lumină caldă, difuză; apa este menținută la o temperatură de 36.5 – 37°C . Singurul dezavantaj este acela că timpul travaliului este mai mare în cazul nașterii în apă. Totuși, mămicile preferă aceasta metodă de naștere deoarece bebelușul este astfel adus pe lume într-un mediu cu care este obișnuit.

Spitalul susține nașterea copilului în apă deoarece aceasta aduce beneficii atât pentru mămici, cât și pentru bebeluș. Nașterea în piscină are un efect liniștitor, iar durerea din timpul travaliului este diminuată, perineul devine mai elastic și secreția de endorfine este crescută.

Ziua de 8 martie, Ziua Femeii, a fost sărbătorită și în Tortosa. Pe străzi am asistat la diferite manifestări ale mișcării feministe. În spital, cadrele medicale au ieșit în fața instituției la ora 13:00 și au citit o petiție susținută și de către Sindicat.

Situația femeilor în societatea spaniolă nu mi-a fost cunoscută până acum. Am aflat că în mediul privat femeile câștigă cu 14% mai puțin decât bărbații pentru același post, deși, de multe ori, pregătirea profesională a femeilor este mult mai conștiincios realizată, acestea fiind mai dedicate. Se consideră că femeile sunt mai puțin productive decât bărbații deoarece ei nu au aceleași responsabilități, iar statutul social diferă: o femeie care va da naștere unui copil va avea nevoie de concediu maternal, de zile libere când acesta se va îmbolnăvi. Atunci când un membru din familie se îmbolnăvește, tot femeia este cea care se va ocupa de îngrijire.

Este o situație care m-a întristat deoarece unul dintre fundamentele democrației este egalitatea dintre sexe. În Spania este o societate patriarhală, în care femeia nu dispune de aceleași resurse ca și bărbații pentru a-și atinge adevăratul potențial.

Am apreciat inițiativa femeilor din spital, care militau pentru respectarea unor drepturi esențiale, deoarece am văzut efortul pe care acestea îl fac pentru ca vocea lor să fie auzită. Totuși, am remarcat mult prea puține prezențe masculine în cadrul demonstrației.

M-am bucurat totuși să îl văd pe colegul meu, Marc, despre care am știut de la început că este un coleg minunat.

Vineri, 09.03.2018

Astăzi a fost ultima zi de practică în spital, urmând că de luni să merg într-un alt centru, Cap de Temp. Am avut plăcerea să merg pe secția de Urgențe, unde m-a însoțit un alt student de la universitate. Secția este foarte bine structată. Trebuie să spun că orașul Tortosa dispune de 2 tipuri de ambulanțe: cele de culoare albă, care transporta pacienții în diferite centre medicale, respectiv cele galbene, care sunt specializate doar pentru urgențe. Pentru cele din urmă, echipajul este format din medici și asistenți medicali, pe când pentru cele albe, doar din brancardieri.

Odată ajunși la Urgențe, există o cameră de Triaj, unde asistentul medical are la dispoziție doar 10 minute să efectueze o serie de tehnici și să completeze o fișă cu următoarele detalii: alergii la medicamente, antecedente, glicemie, saturația oxigenului, diureza, TA, temperatura, numărul de respirații, pulsul; răspunsul motoriu, ocular, verbal, pupilar; tehnici și manevre aplicate pe ambulanță (sondă vezicală, EKG, ecografie, endoscopie, recoltări sânge/scaun/urină, glicemie capilară, oxigenoterapie, montare perfuzie etc. ); mai notează, de asemenea, dacă pacientul necesită sau nu oxigenoterapie, dacă poate elimina normal sau dacă prezintă incontinență, dacă e independent sau imobilizat la pat, dacă necesită alimentație parenterală sau o dietă orală.

Spitalul este cunoscut în Catalonia pentru buna organizare pentru urgențe, iar cadrele medicale țin foarte mult la aceste „10 minute” pe care le are asistentul pentru a completa fișa pacientului. În funcție de rezultat, asistentul apreciază pe o scală de la 1 la 5 dacă urgența este majoră sau nu. În cazul în care pacientul obține un scor maxim, poate aștepta să fie preluat până la 180 de minute, astfel încât toate cazurile reușesc să fie prioritizate. Mai departe, fișa este dusă la un asistent medical de pe secția de Urgențe, care va prelua cazul. Până la sosirea medicului din echipă, pacientul este transporat în pat și se încep monitorizările.

Secția dispune de 3 compartimente: A, B – cazuri grave, fiecare cu 6 sau 8 rezerve pentru adulți și 3 sau 4 pentru pediatrie și C – urgențe minore. De asemenea, există 2 camere pentru consultații. Este și o sală pentru pacienții care se prezintă cu hemoragie, epistaxis, răni superficiale. De asemenea, există un conpartiment cu 9 paturi pentru pacienții care nu au putut fi diagnosticați.

Mi-ar fi plăcut să fiu de la început în practică pe secția de Urgențe, cu toate că, de obicei, este agitație foarte mare, iar limba vorbită este catalana și ar fi fost mai dificil să înțeleg ce se petrece.

Atmosfera a fost totuși una foarte prietenoasă; chiar și un medic rezident mi-a oferit explicații suplimentare. Am fost plăcut surprinsă de modul în care se lucrează în echipă.

Este o experiență minunată și mă bucur mult pentru că mă aflu aici! 

Alexandra BACALU (clasa III A – AMG)