În cadrul programului ENM, cele două eleve ale noastre, Lidia Macuc și Sorana Oancea, au avut prilejul să asiste la nașteri, la intervenții speciale pe partea de neonatologie sau pediatrie, precum și la un curs despre ”Bomba de insulină”. Mai jos expunem întreaga lor relatare trimisă cu entuziasm din stagiul de practică derulat în Madrid, Spania, cu mențiunea că nu au avut permisiunea de a face și fotografii, decât o serie de imagini simbolice.

”Pe parcursul acestor 24 de ore, asistenții medicali educă mamele cum să alăpteze și să îngrijească nou-născutul. După naștere, bebelușii nu sunt curățați/ spălați, deoarece pelicula de grăsime protejează bebelușii de mediul extern bacterian care este complet nou pentru ei. Imediat după naștere sunt puși la sânul mamei, i se face vitamina K și i se vor unge pleoapele cu un unguent pe bază de antibiotic. După cele 24 de ore de la naștere bebelușul este pregătit pentru externare, se spală, se cântărește și i se măsoară lungimea. În secția de neonatologie vor merge doar bebelușii care s-au născut cu probleme sau cei ce au fost externați și se reîntorc în spital până la vârsta de 28 de zile. După 28 de zile dacă este nevoie de internare, aceasta se va face la secția de pediatrie.

La sala de nașteri au venit 4 urgențe, dintre care 2 au fost internate, iar celelalte au fost trimise acasă, întrucât nu aveau contracții și nici nu dădeau semne că se vor declanșa în curând. Toate pacientele au fost consultate, le-au fost evaluate contracțiile, dimensiunea colului uterin și poziția fetală.

Pentru cele două care au fost internate s-a evaluat constatându-se membranele rupte, pentru una dintre ele aceasta fiind evident, iar celeilalte i s-a făcut testul AmnioQuick pentru a confirma.

Ambele aveau contracții ușoare, neregulate, dar au fost internate și dacă nu se inițiază procesul de naștere în 12 ore, li se va provoca procesul de naștere cu Oxiticină.

Din păcate nu avem voie să efectuăm tehnici sau să folosim intrumentarul, putem observa asistenții medicali la lucru. Pe secție de obicei sunt bebelușii împreună cu mamele care rămân în spital 24 de ore după naștere, apoi vor merge acasă.

Marți am ajuns acasă de la spital foarte târziu. Am stat de la ora 9:00 până la ora 22:00 pentru că erau toate sălile de dilatație ocupate și urmau nașterile. Am participat la două nașteri și am asistat la o cezariană.

Prima naștere a fost indusă cu oxitocină deoarece avea membranele rupte dinainte cu o zi. A fost o naștere normală, doar că lichidul amniotic era pătat, așa că bebelușul a avut nevoie de asistență din partea medicului pediatru. Până la urmă a fost totul în regulă și proaspăta mămică, împreună cu bebelușul au inițiat lactația maternă.

A doua naștere a fost puțin mai complicată deoarece bebelușul nu cobora pe canalul de naștere. Fiind măricel și-a făcut loc singur, nefiind nevoie de epiziotomie, dar lăsând în urmă mult țesut rupt, atât vaginal, cât și muscular. Suturarea a durat mult, în jur de două ore și jumătate, cu participarea atât a moașei, cât și a medicului ginecolog. Noul născut a fost bine și lactația maternă s-a inițiat cu succes.

Marți au venit și paciente la urgență. Acestora le-am pus branule, iar uneia i-am făcut hemograma. Tot miercuri am pus o sondă urinară pacientei căreia i s-a făcut cezariană și am mers împreună cu ea în sala de chirurgie. Acolo nu am putut participa, doar am asistat și am văzut cum lucrează medicii ginecologi.

Majoritatea femeilor care vin să nască cer să li se facă anestezie epidurală. Această anestezie se face de către medicul anestezist și de moașă care trebuie să pregătească instrumentarul și să îl deservească. Pentru a doua epidurală am pregătit eu masa de anestezie, unde totul trebuie să fie steril. Apoi am deservit medicul.

Miercuri, 19 octombrie, am participat la două nașteri, ambele având nevoie de instrumentar. În cazul primei nașteri trecuseră patru ore de la dilatarea completă, astfel era obligatoriu să nască într-un fel sau altul. Totul a mers bine, bebelușul a fost mic, de 2,600 kg., însă s-a obișnuit repede la mediul extern. Mamei i s-a făcut epiziotomie, dar nu au fost alte probleme.

Marți, pe secția de pediatrie, a fost internat un bebeluș în vârstă de două luni care este suspect de cecitate. I-au fost recomandate de către medic o serie de teste, printre care și un RMN cerebral. Am însoțit bebelușul împreună cu echipa medicală pe secția de Radiologie, unde am observat toate tehnicile de pregătire a pacientului în vârstă de două luni pentru efectuarea RMN-ului, inclusiv sedarea acestuia pentru efectuarea corectă a procedurii.

Tot marți am participat la un curs despre ”Bomba de insulină”, care a avut loc în incinta spitalului. ”Bomba de insulină” este un dispozitiv care ar trebui să ușureze viața bolnavilor de diabet, acest dispozitiv fiind programat de către bolnav să elibereze cantitatea de insulină dorită la intervalele orale stabilite de către acesta în funcție de glicemia măsurată de același dispozitiv. Acesta are la bază dispozitivul cu doza de insulină, telecomanda computer care poate declanșa eliberarea dozei de insulină pe care pacientul să o injecteze. Are abilitatea de a declanșa eliberarea dozei la o distanță de 5 metri, în cazul copiilor ușurând munca părinților și a cadrelor medicale, mai mult evitând starea de agitație a copiilor cauzată de frica de injecție. Al treilea element este cateterul care se va fixa în locul dorit cu o canulă de mărimea unui ac de 1cm., care se va conecta la dispozitiv printr-o canulă cu diametrul mai mare.

Am asistat la o naștere în sala de nașteri: bebelușul a fost născut fără complicații mari, în ciuda faptului că lichidul amniotic a fost ușor pătat, iar asistenții medicali de pediatrie i-au eliberat căile respiratorii pentru a-l ajuta să respire singur”.